O zi de sambata

Ce nu trebuie spus niciodata, ce nu e bine, ce ganduri tresar negresit in mintea unui om, sunt doar partile unei vieti amarate ale unui nefericit.....Cine stabileste gradul de fericire al fiecaruia?cine hotaraste de cate ori pe an sa ai parte de o bucurie.

Nu se stie...

Nu am chef de descoperiri marete la ora asta. Mai bine trebuie amintit ca noapte vine fara stirea ei, ca soarele si-a facut azi un mic jurnal de bord si a incercat sa nu stea prea mult dupa fiecare, asa ca ne-a luat prin surprindere si dupa ce ne-a plesnit cateva raze, a fugit repede la scris...

Nu stiu cine se face vinovat de tot ce se intampla, dar stiu ca eu nu recunosc ca as fi vinovata de starea mea de spirit de azi......

Azi am facut greseala de a privi in sus, unde in sus? normal ca spre cer... si normal ca m-a luat ameteala, nu de la atata inaltime, ci de la lumina puternica ce mi-a insfacat toata puterea privirii mele. Si cred ca am ramas asa, nu mai stiu nimic, totul s-a terminat acolo, pana a venit seara si mi-am revenit...

Hai ca am exagerat, m-au apucat povestirile, nu m-am invatat minte ca nu trebuie sa spun chiar tot?..Uite ce era sa fac...sa imi deschiud toata nebunia pe paginile unui blog......