sâmbătă, 4 decembrie 2010

Din interior

Viata iti poate crea drumuri pe care se poate sa nu le descoperi indeajuns niciodata.
Uneori nu reusesti sa intelegi ce se intampla, totul e complicat si se pare ca nu exista salvare. Starea de neliniste e prima care iti sare in ajutor si in momentul in care si-a facut simtita prezenta, nimic nu va mai fi ca inainte.
O urma de liniste sufleteasca ar fi antidotul perfect, dar cine sa ti-l dea, cum sa faci sa ajungi in punctul in care cineva te poate salva?
Cred ca am incetat sa mai cred...ca se poate...
Nu vreau sa cred ca exista si ca mereu alege o alta cale..ocoleste cu darjire, nu vreau sa cred asta. O sa raman doar la propria-mi parere ca nu exista.
...sau nu exista pentru mine

duminică, 3 octombrie 2010

Biografie

M-am gandit sa ma identific, poate asa ma cunosc si eu mai bine...

Nume: Manuela

Lucruri care'mi plac:

cafeaua cu lapte
plaja insorita
oja
ochelarii de soare Police
parul lung-la fete :p
camera cu un perete rosu
marca Converse
muzicå multa
serile romantice
somnul de dupa'amiaza
paste carbonara si salata de ton
genele rimelate perfect
esarfele
acasa la mami
plimabrile in care ne tinem de manå
draperiile lungi
lumanarile parfumate
Silva bruna
.....si o sa mai adaug pe parcurs...

miercuri, 22 septembrie 2010

Cu 200 km / ora

In momentul in care te simti pierdut, ar fi bine sa nu te gandesti la nimic.
Mintea reuseste sa creeze din nimic un adevarat spectacol, cu personaje, roluri, cadru si pana si concluzia finala ti-o pune pe tava.
Mi-am zis de atatea ori ca nu o mai las sa se dezlantuie si tot pe ritmul ei s-a dansat.
Totul incepe foarte simplu.
E suficient sa ai un moment de slabiciune si totul vine de la sine.
Imediat ce ai sesizat un cuvant care te-a deranjat..totul s-a dezlantuit.
Si de aici mintea parca nu vrea sa mai auda nimic, nu vrea sa mai inteleaga si totul se desfasoara dupa spusele ei.
M-am luptat de multe ori cu mintea mea, cu mine insami, sa pot sa spun si eu ceva si nu am reusit. Este posibil ca ea sa fie mai puternica, nu am reusit sa exprim ceea ce am crezut eu, nu am reusit sa aduc totul la limita mea de intelegere.
Numic nu mi-a iesit...
Credinta mea a esuat si ea..ce asteptari sa mai ai cand si ultima speranta a fost spulberata, la cine sa mai apelam??..nimic nu ne fereste de propriile ganduri.
Si intr-un moment ca asta reusesti sa te transpui in alta lume...una mult mai rapida, mult mai neinteleasa si solutia cea mia buna ar fi sa iti dai seama ca totul a fost doar o alergate tampita a mintii tale..cu o viteaza de 200 km / ora....

Oare eu am inteles ce am scris??..

miercuri, 8 septembrie 2010

O lacrima

Azi am pierdut o lacrima.
Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa mi se umezeasca ochii, sa izbucnesc in plans, sa suspin, sa plang si sa plang..insa nu mi s-a intamplat niciodata sa am parte de o singura lacrima si atat.
Si din momentul ala ma straduiesc sa imi explic care ar fi motivele.
Am reusit sa reduc totul la doua mici variante: una ar fi de dor iar cea de-a doua de furie.
Din dorinta de a emana iubire, din dorinta de imbratisare, din dorinta de atingere, din dorinta de a striga cat mai tare ca iubesti...din dorinta de a avea pur si simplu o parte din tine..

sâmbătă, 28 august 2010

Am visat


Am visat mereu la o lume doar pentru mine
Bineinteles ca nici pana acum nu am reusit sa o am
Dar timpul nu este pierdut, eu inca mai sper
Dar lumea asta nu are cum sa fie reala, ea o sa existe doar in mintea mea
Asa ca nu cred ca e foarte greu
Dar oare asta ar insemna ca sunt nebuna?
Dar oare asta ar presupune sa fiu mai mult decat singura?
Oamenii sunt slabi
Asta am stiut-o intotdeauna si imi dau sema pe zi ce trece ca asa este
Deci daca tot sunt om
Si daca tot sunt slab
De ce nu as fi si nebuna?
Mai am putin si scriu o axioma care nu trebuie demonstrata
Deci...imi permit de azi inainte sa fiu nebuna
Imi permit sa am o lume doar pentru mine
Si cum as vrea sa fie?
Inca nu m-am gandit dar stiu sigur ca imi va aduce liniste
De ce imi doresc liniste?
Pentru ca traim intr-o lume agitata, alerta
Si uneori simti nevoia sa stai doar tu cu tine
Si uneori vrei sa iti auzi doar gandurile tale
Si de cele mai multe ori nu ai loc
Esti inconjurat doar de zgomote
Si de ce as vrea eu sa imi aud gandurile mele?
Dar oare gandurile altora nu sunt demne de ascultat?
Cred ca sunt prea multe intrebari
Cred ca mintea mea e plina de intrebari
Si nu stiu daca acum am chef sa raspund la toate
O las sa se zvarcoleasca si sa isi doreasca cu ardoare aceste raspunsuri
Ca atunci cand le va primi, sa fie pe deplin multumita
Sa mai fie una..
De ce suntem tristi?
Asta e amuzanta
Amuzanta din mai multe motive
Tristetea vine din dorinta de a detine anumite lucruri, stari, emotii, oameni langa noi
Omul se regaseste permanent intr-o continua lupta, cautare de bine, de invingere, de acaparare de spatiu, de patrundere in ganduri si in vise..
Omul se straduieste permanent sa guste din tot ce il inconjoara
Sa guste trairi variate
Sa guste din mancaruri alese, bauturi cat mai fine
Sa guste din aroma unui job satisfacator
Sa guste remuneratii cat mai dese
Sa guste frumusetea unui partener de viata
Sa guste viata linistita
Sa guste desfranarea
Ca in final sa revina de unde a plecat, sa se lase trantit intr-o stare de amorteala deplina, sa renunte la sperante, sa renunte la setea de viata.

Urma


Urma, ma inspira..
Urma e un drum pe care fiecare din noi il are dar nu si-l desluseste.
Tot ce facem se finalizeaza cu o urma, cred ca e singura sansa sa mai putem demonstra ceva. Chiar e atat de dificil sa mai lasi ceva in spate, sa fie doar o vaga urma?
E timpul sa ne trezim si sa reusim sa aprofundam aceste urme. Nu le dam atentie, nu avem grija sa fie mai mari sau mai mici, insa ele ne ghideaza fara sa stim faptele.
Oamenii te percep in functie de ele...daca ai o urma adanca, ei reactioneaza ca atare. Si in acest caz ce facem, avem grija sa fie conturate bine sau incercam sa "mushamalizam" totul?
Am ajuns la ideea ca cel mai bine e sa se intample totul fara stirea celor din jur, e cel mai sigur si cel mai transparent.
Asa ca m-am hotarat sa-mi sterg urmele :p..sa traiesc doar pentru ceea ce va urma..

Cred ca am facut cafeaua cam tare in aceasta dimineata!!!

joi, 1 iulie 2010

Cu sufletul mic

Starea de spirit e urmatoarea: emotie, ingrijorare, teama, senzatie de lipsa de spatiu, alergare continua cu gandul aiurea, rostogolire tampita inainte de somn, iritare acuta asupra celor din jur, disperare.
Ce tot zic aici..?? aa da...incercam sa imi schitez starea mea de azi, poate asa reusesc sa inteleg!

In necunostinta de cauza

Mai nou, nu mai stiu nimic!
Nu mai stiu cine sunt, nu mai stiu ce vreau, nu mai stiu care sunt tintele mele si nici macar nu imi aduc aminte ce am facut acum 5 ani.
Am inceput sa inteleg oamenii ingrijorati.
Nu imi aduc aminte care sunt lucrurile frumoase, nu am idee de unde vine linistea si nu mai cred in fericire. Mai nou am inceput sa o numesc o mica bucurie de moment, nu cred ca se mai poate adulmeca urma de fericire in aerul meu.
Nu imi dau seama daca oamenii din jur exprima ceva, toti sunt seci si insetati de fericire, nu-si dau seama ca aceasta e atat de rara incat o sa devina un lux pe care foarte putini o sa si-l permita.
Mintea mea nu poate sa revina la normal, si-a creat propriul drum care deja e prea indepartat ca sa poata sa mai revina.
Mi-am dat seama ca o sa raman mereu in necunostinta de cauza...care cauza?..probabil o sa inteleg intr-o zi.

duminică, 20 iunie 2010

Nobody's wife - stare de duminica

"Nobody's Wife"

I'm sorry for the times that I made you scream
for the times that I killed your dreams
for the times that I made your whole world rumble

for the times that I made you cry
for the times that I told you lies
for the times that I watched and let you stumble

It's too bad, but that's me
what goes around comes around, you'll see
that I can carry the burden of pain
'cause it ain't the first time that a man goes insane
and when I spread my wings to embrace him for life
I'm suckin' out his love, 'cause I, I'll never be nobody's wife

I'm sorry for the times that I didn't come home
left you lyin' in that bed alone
was flyin' high in the sky when you needed my shoulder

you're like a stone hangin' round my neck, see
cut it loose before it breaks my back, see
I've gotta say what I feel before I grow older

I'm sorry but I ain't gonna change my ways
you know I've tried but I'm still the same
I've got to do it my own way

It's too bad, but hey, that's me
what goes around comes around, you'll see
that I can carry the burden of pain
'cause it ain't the first time that a man goes insane
and when I spread my wings to embrace him for life
I'm suckin' out his love, I, I'll never be nobody's wife

It's too bad, but hey, that's me
what goes around comes around, you'll see
that I can carry the burden of pain
'cause it ain't the first time that a man goes insane
and when I spread my wings to embrace him for life
I'm suckin' out his love, I, I'll never be nobody's wife

O lume nebuna, nebuna de tot


Azi la o terasa fara importanta, un anume mustacios paseste incet si se indreapta catre masa alaturata.
Privirea lui exprima o oarecare nebunie, insa oamenii nu se judeca dupa aparente, e de datoria noastra sa acordam un gram de incredere...oricui!
Cu toate ca era asezat undeva in spatele meu, ma simteam ca si cand eu i-as fi urmarit fiecare gest.
Bineinteles ca nu a durat foarte mult si aud in urechea stanga.."
- Nu va suparati, doamna, merg putin pana la toaleta, aveti amabilitatea sa aveti grija de ochelarii mei de pe masa?"
- Sigur, nici o problema!
(Normal ca i-am raspuns ca da, oricum totul s-a intamplat prea repede. Ce a fost cel mai curios a fost ca persoana cu care eram la masa era indreptata cu fata catre masa lui, putea mult mai bine decat mine sa urmreasca masa lui, dar nu, el a preferat a doua varianta, nu de alta dar cealalta persoana era cu un copil si probabil nu se simtea in largul lui..)
Se intoarce de la masa, inclina capul in semn de multumire profunda si murmura ceva pe sub musata.
Continui discutia la masa mea, amuzate de preferintele batranelului..
Nu trec 5 minute ca omul vrea sa se ridice din nou...si bineinteles ca apeleaza din nou la serviciile mele de supervizor..
- Nu va suparati, vreau sa ies sa dau un telefon, am rugamintea din nou sa fiti atenta si la masa mea, mi-am lasat ochelarii pe masa!
- Da, sigur, mergeti linistit....
Ce puteam sa ii zic ca ma doare privirea si nu pot sa ma intorc si sa urmaresc o pereche de ochelari? as fi fost chiar culmea...
Dar lui nu i s-a paru culmea sa insiste pe aceeasi problema de mai multe ori..
Si au urmat mai multe comentarii, mai multe insistente de a patrunde in discutiile noastre, fara succes bineinteles.
Si uite asa am baut azi o cafea putin stresata :d
In fine, vroiam sa subliniez faptul ca lumea e nebuna, lumea e ciudata si impartita in categorii.
Nu stii niciodata ce fel de om intalnesti, ce fel de reactii si lipsuri au...

Oricum mustata facea toata treaba!!!!

sâmbătă, 19 iunie 2010

O zi cu ploaie

Cand ploua lumea e altfel.
Cand ploua atmosfera e incarcata si totul se desfasoara sub tensiune.
Bineinteles, cauza e omul, care in momentul in care ploua, e disperat.
Se innoreaza....deja mintea lui incepe sa se agite.
Se gandeste unde se afla, de ce si cat timp o sa mai intarzie in acel loc.
Singurul gand este sa se indrepte spre casa, sa caute un loc in care stropii de ploaie nu-l mai pot atinge.
Nu inteleg de ce trebuie sa ne ferim, de ce trebuie sa evitam un moment de "curatenie trupeasca"...ploaia ne poate spala...de absolut orice privire inunecata care poate sa aduca ploaia....

joi, 27 mai 2010

Evolutie


Nu putea sa lipsesca din peisaj..DaMaria Miculeculu!!!!

Dupa foarte mult timp..

A trecut un an si ceva de cand nu am mai intrat p'aici, probabil ca nu am mai avut nimic de zis, sau poate ca nu mi-a mai pasat de nimeni si nimic.
Nu stiu, cert este ca nu din vina mea am intrat azi, ci din vina cuiva, care si-a amintit de blogul meu si care si-a exprimat putin parerea...lucru ce m-a facut sa intru si sa impartasesc cu mine, cu toti, motivatia principala.
Acum viata se vede altfel....de la etajul 11..:) si asta nu doar prin prisma inaltimii ci si prin schimbarile majore ce au avut loc in viata mea in ultima luna.
Mi-ar placea sa ma tin de treaba si sa reusesc sa scriu cat mai mult posibil, ca daca stau bine sa ma gandesc, nu prea mai am cui sa povestesc ceea ce mi se intampla.
Asa ca....welcome back..asta era pentru mine :d