Cu sufletul mic

Starea de spirit e urmatoarea: emotie, ingrijorare, teama, senzatie de lipsa de spatiu, alergare continua cu gandul aiurea, rostogolire tampita inainte de somn, iritare acuta asupra celor din jur, disperare.
Ce tot zic aici..?? aa da...incercam sa imi schitez starea mea de azi, poate asa reusesc sa inteleg!

In necunostinta de cauza

Mai nou, nu mai stiu nimic!
Nu mai stiu cine sunt, nu mai stiu ce vreau, nu mai stiu care sunt tintele mele si nici macar nu imi aduc aminte ce am facut acum 5 ani.
Am inceput sa inteleg oamenii ingrijorati.
Nu imi aduc aminte care sunt lucrurile frumoase, nu am idee de unde vine linistea si nu mai cred in fericire. Mai nou am inceput sa o numesc o mica bucurie de moment, nu cred ca se mai poate adulmeca urma de fericire in aerul meu.
Nu imi dau seama daca oamenii din jur exprima ceva, toti sunt seci si insetati de fericire, nu-si dau seama ca aceasta e atat de rara incat o sa devina un lux pe care foarte putini o sa si-l permita.
Mintea mea nu poate sa revina la normal, si-a creat propriul drum care deja e prea indepartat ca sa poata sa mai revina.
Mi-am dat seama ca o sa raman mereu in necunostinta de cauza...care cauza?..probabil o sa inteleg intr-o zi.